Spooooort

  E clar, aș milita oricând pentru sport. Sunt zile în care ta aduni cu greu și pici în letargie și genul ăsta de zi a fost azi. Mi-a fost greu să scriu, să mă documentez, să orice. Până când am ajuns la sală. Instructoarea era irascibilă, m-a întâmpinat cu un ton dubios și m-a întrebat dacă am rezolvat problema cu anemia. I-am zis că-mi iau vitaminele și sper să fie ok, n-am ajuns încă la control. A bolborosit nervoasă ceva de genul că să nu rămân cu speranța. Aaanyway, am zis că și eu oi fi iresponsabilă, dar nici tonul ăla nu e unul ok. Dar eu  venisem să fac sport, eram hotărâtă să-mi văd de treaba mea și să mă concentrez pe alte chestii decât relația cu instructoarea.

Se vedea că n-avea chef. Am început greu, nu se hotăra ce gen de exerciții să facă. Irascibilă all the way, nervoasă că era de 1 mai la serviciu. Totuși impecabilă la exerciții. Când vine vorba despre sport, nimic nu mă face să mă simt mai satisfăcută decât o oră în care transpir muuult, iar la sfârșit îmi tremură fiecare mușchi, eventual unul de care nu știam că există. E genial cu câtă energie am terminat, iar când a venit rândul streching-ului, i-am spus că a fost foarte tare și că mă simt foarte bine după o oră cu ea. GUESS WHAT: mi-a zâmbit! Am reușit, prin declararea sentimentului pe care ea mi l-a dat, s-o dezamorsez. Mă bucur că am reușit și eu să mă dezamorsez și să mă concentrez fix pe cum m-a făcut să mă simt prin exerciții, și nu prin ton și atitudine. Pentru că, de obicei, sunt foarte sensibilă la mediu. Nu vorbești, nu vorbesc. Nu îmi spui ce simți, nu îți spun ce simt. Și, sincer, îmi pare rău pentru toate ocaziile pe care le-am ratat de a face oamenii să realizeze că mă ating în vreun fel frumos. Azi am reușit să trec peste asta și chiar și atunci când am plecat și i-am zis că mă simt genial și o să mai vin la ea, m-am simțit superb. Mi-a zâmbit atât de frumos și de sincer, e clar că s-a simțit utilă, victorioasă, fericită că era totuși în locul ăla.

Nu mi-am imaginat că niște simple vorbe despre starea bună pe care ți-o dau oamenii îi va face să se simtă atât de bine. Am pierdut multe tăcând. Și nu, n-am fost timidă, am fost egoistă făcând asta.

P.S.: după duș, mi s-a schimbat total starea. Am simțit că pot mișca munții din loc. Am avut o întâlnire cu un om pe care nu-l cunoșteam și căruia trebuia să-i iau un interviu și n-am mai avut niciun pic de teamă că va fi un interviu ratat. Aveam atâta energie, încât simțeam că ceva interesant va fi, că voi găsi ceva frumos la omul ăsta de care să mă agăț. Am condus cu muzica la maxim și îmi venea să dansez. Am avut o stare incredibilă și o am și acum, când îmi simt coapsele cu personalitate proprie, gata oricând să se miște și să îmi dea starea de bine. Și da, a fost un interviu reușit.