vineri, 17 iunie 2011

Random

  Eram in benzinarie,pe la 1 noaptea. Ma grabeam. Voiam sa las banii pentru benzina si sa plec. Casierul era ocupat cu un tip inaltut,blond,tuns scurt si simplu,imbracat intr-un sacou gri quite cool asa si niste tenesi fancy. Mirosea bine. Nu stia ce tigari slims sa aleaga,ii tot punea intrebari casierului. A luat pana la urma doua pechete de tigari slims slabe si a cerut si un pachet de guma. Cand a plecat de la casa mi-a cerut scuze,a vazut ca ma grabeam. A urcat intr-un taxi. Mi-am imaginat ca se duce sa se intalneasca cu o EA. Pentru ca era clar dichisit,voia sa ii miroasa si gura bine si mi-era si mai clar ca el nu fuma si ca lua pentru o EA tigari. Poate ca erau primele lor intalniri,poate ca se intalneau chiar la ea acasa sau poate intr-o cafenea deschisa si noaptea si poate au sfarsit plimbandu-se pe strazi amandoi. Sau poate se intalneau cu mai multi amici comuni şi ei nici macar nu îi era atat de clar că el ca o place.

  Asta inseamna pentru mine o secventa dintr-un film. Subtilitatea vietii. Sa pot dintr-o actiune banala si o interactiune umana banala sa decodez intimitatea unui om. Emotii,interese,frici,asteptari. Orice uman.

 Cu toate astea,iubesc sa ajung sa stau de vorba cu cate cineva intr-un context total diferit de cum eram obisnuiti sa ne intalnim. Si sa ajungem sa ne povestim vietile,cu invatamintele,furiile,fericirile,curiozitatile,credintele proprii. Daca vine pe fundalul unor aparente total opuse de ceea ce aflu,cu atat mai bine. Microuniversul unui om ma incarca. Ma intreb uneori daca o sa am timp si energie in viata asta sa ascult povestile oamenilor de care ma apropii si apoi sa diger si sa transmit mai departe viziunea mea asupra lor. Pentru ca multe merita spuse. Noroc ca s-au inventat personajele!

  Am ajuns la concluzia ca ne meritam aparentele,desi,de multe ori,sunt cioburi,sunt scoase din contextul vietii noastre. Din cioburi nu prea poti avea imaginea ansamblului a ceea ce a fost inainte sa se sparga.  Sunt (destul de) convinsa ca un om destept si evoluat emotional va invata sa armonizeze aparentele cu restul pachetului. Sau cel putin,un om impacat cu sine,sigur pe sine,fara frici. O sa traiasca liber si discret,cu aparente asumate.

 Recunosc,de multe ori,viata bate filmul :)

 Drumul pe care l-am ales pana acum m-a invatat ca fiecare om e mai mult decat un cliseu. Am invatat sa imi iubesc personajele,oricat de pacatoase ar fi,oricat de ratate sau de kitchoase ar fi,ideea e sa le inteleg alegerile,sa inteleg de unde pornesc ele,fara sa judec. Admit că să faci asta ia multa energie şi trebuie să fii dispus sa ai rabdare (si na,cum oamenii au real jobs,copii,neveste,rate la casa si balene de salvat,cum sa mai aiba si rabdare :))? nu-i nimic,de-aia scriem povesti,sa le usuram calea) (Piece of advice for myself: trebuie sa incetezi sa faci asta tot timpul,you silly! De-aia zice maica-ta ca tu tot ce faci e sa dormi si sa vorbesti la telefon si poate de-aia n-o sa apuci sa salvezi balenele haha).  Acum doar vad slabiciuni si răni. Nu stiu cum mi-am permis sa judec. Sincer,ma credeam mult mai desteapta si mai deschisa la minte.Somehow,we're all damaged.

 Mi-ar placea sa scriu o poveste in care jumatate din film sa fie al ei,si jumatate al lui. Sa arat o poveste de dragoste,de la inceputul efervescent si magic si frumos,pana la sfarsitul plin de durere sau indiferenta sau tristete (sau plin de franturi de durere si de indiferenta si de tristete!). Sa arat ce a marcat-o pe ea,ce a facut-o sa ia decizii poate mici si prostesti,dar care,adunate,sa o aduca la sfarsit. Ce l-a facut pe el sa ia decizii,poate mici sau poate mari. Poate chiar deciziile ei,pe care el le-a perceput cum a putut. Poate ea s-a intristat intr-o zi si si-a hranit frica de singuratate,avea nevoie de certitudinea lui, si poate el in aceeasi zi s-a certat cu ai lui si avea nevoie de certitudinea ei,si amandoi au asteptat sa primeasca ceva ca sa poata sa dea. Sa arat de ce s-a indragostit ea de el si de ce s-a indragostit el de ea,care au fost momentele care l-au miscat pe el si cele care au miscat-o pe ea (pentru ca e incredibil de savuros uneori cat de diferite sunt). Sa arat ca fiecare are adevarul lui si nu exista niciodata un singur vinovat. Sa imi pun intrebari despre ei,sa reusesc sa-mi raspund sau poate nu. Macar sa inteleg povestea LOR,nu doar pe-a ei si nu doar pe-a lui. Poate daca ar fi stiut unul de versiunea celuilalt ar fi luptat mai mult si n-ar fi uitat magia inceputului si credinta ca se vor face fericiti unul pe altul. Sau poate ca,daca n-ar fi invatat din povestea asta sfarsita ceva,n-ar fi stiut sa-si faca actualul/actuala  iubit/iubita atat de fericit/fericita...

P.S.: Splitscreen: A love story

2 comentarii:

  1. Prietenă,dar tu câţi ochi ai şi cum de i-ai distribuit pe toţi la creier ? -))
    Eşti fenomenală,e chemarea ta,continuă să răspunzi şi dacă n-ajungi cel puţin cu un scurt-metraj la Clermont-Ferrand mă supăr.Şi ştim amândoi că n-ai vrea să mă supăr.Bine,eu ştiu că n-aş vrea să mă superi :-w ...
    Spor,băutoare-de-vin-cu-sticla !

    RăspundețiȘtergere
  2. Având în vedere că ai pretenții deloc mari,mi-e atââât de ușor să nu te supăr :)).

    P.S. ce drăguț că îți amintești de sticla mea de vin. O să scriu într-o zi despre întâlnirea noastră :)

    RăspundețiȘtergere