Acum, că te-ai uitat la reclama de mai sus, sunt curioasă ce crezi despre ea. Pentru că mie mi-a lăsat două gusturi diferite.
First of all, da, și eu cred că norocul îți vine în viață după felul de a aborda lucrurile. Cred că ne cam facem singuri norocul și ne merităm oportunitățile. Și mai cred că ceea ce e menit să ți se întâmple bun, ți se va întâmpla, important e să rămâi deschis și curios (în sensul pozitiv al cuvântului; curios în sensul de a vrea să înveți, să evoluezi, să asculți, SĂ AI CHEF). Și iubesc într-un mod total nesuperficial superba manieră care poate părea superficială, de a trata viața cu umor, cu nonșalanță, je m'en fiche-ismul. Adică să nu iei viața în serios, cum pare să facă personajul care se bucură DE TOT, prinde oportunitățile din zbor, trăiește și după aia gândește.
Laud spontaneitatea și lipsa de frici. Dar nu ridic la rang de "așa da" tupeul (care se poate confunda cu curajul -dar, vedeți, e o nuanță între ele, iar nuanța asta dă sau nu finețea fenomenului-). Cred că spontaneitatea se mai și naște când deja ai un bagaj de cunoștințe în spate (o să ridic toată viața în slăvi educația și mințile deschise de educație, deci o să cred toată viața despre mine că mai am muuuult de învățat. Și, da, spontan ești când ai încredere în tine.
Mi se pare totuși că alipitul a două atitudini atât de extreme le face pe ambele personaje să aibă câte o problemă. Unul e prea tupeist și e de iertat doar pentru că e tânăr. Unul pare antisocial, de-a dreptul, deci și el, sărmanul, are o problemă. Dar poate fi doar un tip cu bun-simț, pe care, în opoziție cu celălalt, îl vezi antisocial. Na, dacă ești antisocial și îți asumi, stai cuminte în casă, citești sau ce faci tu pe-acolo și ești total de respectat pentru asta, nu ieși. Și ce mă deranjează, de fapt, e că reclama asta prezintă rețeta asta a succesului ca fiind SINGURA. Or mie varianta tupeistului mi se pare un atac la discreție. Adică cum, e singura cale de a fi fericit și de a te bucura de tot ceea ce îți oferă viața?! Ba bine că nu. Cred că și oamenii lenți și atât-de-uncool-liniștiți se bucură de viață. Numai că asta chiar ține de experiență și de percepția asupra lumii. Înțeleg tagma hulpavilor, dar cred că maturizarea și rafinarea înseamnă, uneori, îndepărtarea de ea (deși...când o să mă satur de comedii sofisticate?!), dar nu moartea pasiunii.
Anyway, pentru mine, viața era ca o masă cu multe feluri de mâncare, pe care le-nghițeam nemestecate. Or, când mănânci nemestecat, de-aia mănânci mult, pentru că papilele gustative nici nu au timpul de a trimite informația la creier, ca să poți avea senzația că savurezi, că simți cu adevărat gustul și plăcerea. Acum e altceva. N-aș mai grăbi lucrurile.
Dar na, e de-nțeles că trebuie să asociezi o asemenea stare cu un brand și că ție, în calitate de consumator, trebuie să îți rămână senzația că doar cu brandul ăla se poate fericirea; întrebarea e dacă se poate face asocierea mai fin și mai complex de-atât, tot în două minute. Probabil, dar scopul propovăduirii "căii unice" rămâne arghh.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu