La sfarsitul filmului,imi venea sa ma duc sa stau de vorba cu nenea Joaquin,sau mai bine zis,Leonard,si sa-i zic sa inceapa o viata noua,intr-un alt film,si sa lase femeile alea in pace. Un nene cu personalitate de adolescent,care traieste inca in aceeasi casa cu parintii (Doamne,ce frumoasa e Isabella Rosellini). Leonard e prins intre doua iubiri. Hai sa le zic asa,desi niciuna nu e chiar iubire. Una e blonda si longilina si intr-o relatie cu un barbat casatorit. Iese in cluburi si ia si niste droguri ca sa uite,de fapt,de viata ei. Cealalta e bruneta si familista. Si vrea sa-l cunoasca dintr-un motiv absolut superb: il vede la curatatoria familiei lui cum incearca sa o ia la dans pe mama-sa.
Cand toata lumea vrea andrenalina si vrea sa fuga dupa ceea ce nu poate sa aiba,afirm sus si tare ca-mi place bruneta si-mi place dragostea calda si stabila pe care o are de oferit. Ce e de facut cand ea da de acest Leonard,care ii ofera in finalul filmului inelul pe care il luase pentru blonda care tocmai l-a lasat balta? Nu cred ca o putea jigni mai mult.
Oricum,filmul e unul care merita vazut. Pentru atmosfera pe care domnul regizor James Gray (de care nu stiam pana la filmul asta),o atmosfera tomnatica si sumbra si rece si sufocanta. Glumind,as putea spune ca si pentru Gwyneth,care e foarte dragalasa cand isi dezveleste sanul pentru el.
Apropo de atmosfera,am fost la muzeul George Enescu,la "Regard Mode Roumain". Ce atmosfera,Dumnezeule. Frumoase lumini,frumoasa locatia (mmm,ce ferestre si ce curte si ce sala de luat masa),frumosi oameni,dar de ce manechine vii intr-o atmosfera tenebroasa? Mi-era jena si frica sa ma uit la rochii,pentru ca trebuia sa ma uit la niste fiinte vii care incercau sa stea nemiscate,sa fuga de privirea mea (si eu de-a lor,recunosc) si sa sugereze o poveste care nu le apartinea. Eram intr-un film noir,intr-o intimitate care nu era a mea si nici a celorlalti vizitatori. Mai degraba as fi stat cuminte pe un scaun sa ma uit la ele. Ca la teatru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu