miercuri, 29 septembrie 2010

Cum sa te trezesti speriat si sa adormi in pace

Sunt o mare amatoare de scrisori. Imi place sa scriu si sa citesc scrisori. Cand sunt trista,unul dintre lucrurile care ma scot din stare e sa-mi iau toate scrisorile primite si sa le citesc. Si Baz Luhrmann zicea sa "keep your old love letters".  Astazi a fost una dintre zilele incepute foarte prost. M-am trezit ciudat si speriata. Acum se termina ziua si se termina bine,ba chiar foarte bine.Si tot niste scrisori (si alte nimicuri,e adevarat) mi-au facut ziua frumoasa.

Cand soarta se intrupeaza in om si acel om se numeste Stefan,du-te cu ea. Glumesc,nu garantez pentru toti Stefanii. Stefan al meu m-a dus astazi in garsoniera in care locuieste cam de un an si pe care mi-as dori sa o pot cumpara ACUM. Are balcon descoperit,are vedere spre Dambovita,Casa Poporului si rondul Kogalniceanu. Si mai mult de-atat,are amintiri. Stefan le bourgeois (imaginati-va un baiat inalt,cu cioc,cu par mai lung de umeri,brunet,care iubeste sa se imbrace in ie si vrea sa fumeze doar pipa; de curand iese in oras cu un baston a la Dr. House; minciuna si barfa i se par plicisitoare -il citeaza pe Mark Twain "Oamenii care nu mint, nu au nevoie de memorie"- si afirma despre el cu umor ca se trage dintr-un neam de razesi buzoieni) m-a hranit azi mai mult decat si-a dat seama. Mi-a dat o salata de bouef delicioasa,m-a dus la "Nunta in Basarabia" (care merita alt post,pentru ca e al profului meu de regie, Nap Helmis,zodie de apa) si m-a lasat in lumea mea,sa admir amintirile din garsoniera lui inchiriata.  Nu am mai stat de mult intr-o atmosfera atat de incarcata de semnificatie,care sa fascineze total. Desi corpul nu-mi functioneaza la capacitate maxima atunci cand am un obiect in mana,jur ca atunci cand am ceva valoros precum o scrisoare de dragoste de la 1938 e altceva. Nu stiu daca e moral ce fac,dar mi se pare ca incep sa cunosc destinatarul si emitatorul si sunt ca doua personaje vii (desi nu cred ca mai exista fizic),a caror poveste se incheaga pe masura ce le citesc scrisorile. Si sunt scrise cu cerneala pe o hartie care miroase a hartie buna. Am mai gasit o poza de la un revelion de prin '30 si ceva cu cei a caror casa a fost si cu prieteni ai lor si mi se pare ca se imbracau si pozau atat de frumos si de elegant,incat devin geloasa ca n-am crescut si eu cu ei in jur.

Maine ma intorc sa fumez pe balcon,sa mai citesc cu colegii mei niste scrisori mai batrane ca bunica-miu Pantelimon,sa ma uit nitel pe albumele de pictura italienesti si sa ma joc cu monedele vechi din Barbados. Ne-or iesi niste povesti si de pe-acolo.

P.S.:Noaptea alba a agentiilor de publicitate merita. E greu sa  fii si agentie mare de publicitate. E adevarat ca au multa bautura si chips-uri si dau petreceri in parcarea cladirii corporatiste care miroase a deodorant de camera,dar cui ii trebuie toate astea cand ai venit sa cunosti cum gandesc,cum lucreaza si cum se simt acolo oamenii? Multumesc,asadar, Headvertising-ului pentru primire,pentru ca ne-au intrebat cine suntem si de ce suntem acolo. Si pentru ca au un sediu foarte placut,intr-o cladire din caramida dintr-un spatiu al Bucurestiului care mie imi place mult. Pentru mine,the Ark,Uranus144 si La Bomba inseamna pitorescul in stare pura. Sper ca mai exista La Bomba (asa m-am indragostit de locul ala:http://vimeo.com/5717920 ) .Nu mai stiu nimic de cand am vazut "I am special" al lui Bogdan Georgescu la Festivalul National de Teatru de anul trecut.

Ah,sper sa nu fiu subiectiva cu Headvertising,dar cum as putea fi altfel, cand stiu ca nenea care ne-a bagat in seama a terminat tot Scenaristica la ATF?! De asemenea,Rusu+Bortun Brand Growers au facut niste legume pe gratar absolut delicioase. Pacat ca n-am apucat dovlecei. Dar macar stiu acum cat e ceasul la Tokyo si la Barlad si,mai ales,la iubita mea Londra.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu