Credeam ca oamenii AIA importanti sunt cei fara de care nu poti trai zilnic. Credeam cu putere numai in povestile mari si lungi. Ma astept ca povestea asta sa imi demonstreze fix inversul,si anume ca e FOARTE TARE sa cunosti pe cineva,sa te intalnesti cu el o singura zi pe an,in fiecare an,si sa traiesti momente intense,sa iti lase emotii mari si diverse,sa lase intrebari si curiozitati care sa creasca,sa te faca sa te simti viu,timp de 364 zile,cate mai ai,pana la urmatoarea intalnire. Sa iti traiesti viata,cu amalgamul ei,care uneori strica povestile de dragoste,departe de celalalt. Pe celalalt sa il stii la fel de ocupat cu viata lui,la fel de ocupat sa se lupte sa evolueze,sa greseasca,sa doarma langa altcineva noptile, dar sa se intoarca la tine cu o sete incredibila de momentele voastre scurte. Cred ca e un schimb de energii foarte misto si mai cred ca e atat de tare sa lasi uneori lucrurile in coada de peste,sa nu clarifici nimic,sa nu stii ce se intampla maine sau la anul,sa alergi,avand totusi credinta ca alergatura asta are cel putin cate un final. Macar unul pe an,in care nu discuti/simti/faci nimicuri cotidiene,ci chestii mult mai mari.
Poate pentru ca am o maaaare foame pentru tot ceea ce imi poate arata ca 'marile' mele idei pe care le am despre viata si care sunt pur teoretice (majoritatea)(ok,radeti) sunt,de fapt,niste mari clisee si pot fi rasturnate,pentru ca viata este groaznic de ironica,se distreaza maxim testand limitele unor fiinte natangi,care se autolimiteaza prin definitie.
Abia astept sa ma indragostesc de un baiat cu parul lung. Abia astept sa ma opreasca politia si sa fac misto,sa ma comport ca o nebuna. Abia astept sa intalnesc prima ciorba de burta perfecta. Abia astept sa ma ridic in picioare,in timpul unui curs plictisitor si sa plec. Asta dupa ce urlu nitel. Abia astept micile momente in care pur si simplu,viata bate filmul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu