Modelul meu în viață

    E modelul meu de a trăi viața într-un mod activ și e modelul meu de a trăi bătrânețea. Are 84 ani și cutreieră lumea-n lung și-n lat cu filmele ei, iar ăsta e un pretext foarte bun de a cunoaște oameni noi, de a le asculta poveștile, de a descoperi galerii de artă noi sau de a redescoperi muzee cunoscute, deci de a face filme. Mă emoționează multe dintre micile sau marile povești pe care reușește să le spună într-un mod aparte, dar cel mai mult mă emoționează că regăsesc în ea părți din viziunea mea asupra vieții, de care nu eram deloc conștientă și, mai grav, în care nu aveam deloc încredere. Mai jos vreau să redau o parte care pe mine m-a făcut să tresalt, m-a energizat și inspirat într-un mod foarte personal:

"First I head to a market. The best place to see people, life, browsers, buyers...I like this crowd. There is movement, colour, and suddenly, a face."

   Și eu iubesc piețele și deseori am încercat să înțeleg de ce, iar de acum încolo cred că trebuie să fac ceva cu asta (film, povești etc). Am crescut cumva în piață și mă gândeam că poate de-asta. Mergem foarte des cu mama, care, la momentul respectiv, încerca niște afaceri pe-acolo, deci cumva m-au impresionat niște personaje încă de-atunci. Și mirosul de varză murată din Veteranilor, pff. Atunci uram piața, mi se părea insalubră, mi se părea opusul rafinamentului, mi se părea o colcăială dubioasă. Acum văd piața ca pe o intersecție foarte interesantă a vieților, o văd ca pe un loc unde colcăie viața, iar personajele sunt atât de diverse, atât de diverse precum obiectele de pe tarabe sau din coșmelii. Am scris un scurt-metraj pornind de la un domn din piață și mă gândesc să reiau povestea aia și să fac un lungmetraj din ea.



  Mai jos, un extras din primul episod al celui mai recent documentar al ei (un documentar in 5 episoade), "Agnes de ci de la Varda":