Declaratie de dragoste

Obisnuiesc sa spun ca nu era acolo nici cand am fost conceputa,nici cand m-am nascut. In afara faptului ca am fost eleve exemplare,ma intreb de multe ori ce avem in comun. Diferenta dintre noi e ca cea dintre No. 5 si Mademoiselle Coco. Ii iubesc gambele,gleznele,degetele de la picioare si mainile. O iubesc dimineata,cand e odihnita si deja are oalele pe foc si ceva la cuptor,fumeaza linistita si glumim amandoua despre nimicurile importante. Toata viata,vara pentru mine va avea parfumul pe care ea il folosea cand eu eram mai mica si calatoream cu trenul cu motanul meu alb cu un ochi verde si-unul albastru. As da orice pentru o sticla din parfumul ala. O iubesc atunci cand ma bag langa ea in pat,fara sa-i zic nimic si ea doar ma mangaie,fara sa-mi zica nimic. O iubesc pentru indarjirea pe care a avut-o in constructia relatiei noastre,pentru cat a luptat pentru mine atunci cand nu vedeam solutii. O iubesc pentru claritatea si deschiderea incredibila cu care imi vorbeste despre trecut si viitor. Ma face sa-mi dau seama ca a trait mult mai mult,calitativ vorbind,decat ma asteptam eu.Ca a iubit mai mult decat ma asteptam eu. Si ca are intimitatea ei,pe care mi-o imaginez povestita intr-una din iesirile noastre. Imi e exemplu tocmai pentru ca desi a fost de multe ori deasupra barbatilor ca reusite (financiare sau intelectuale),niciodata n-a afisat asta ostentativ. Pentru ea barbatul a ramas barbat,n-a incercat niciodata sa ii ia din masculinitate si nici nu si-a vazut viata fara el alaturi.

Imi amintesc perfect momentul in care am fumat amandoua prima tigara. Era una dintre primele seri de septembrie,era un gang cu o lumina chioara si deja emotiile ne pusesera capac amandurora. Asteptam rezultatele examenului de admitere si ajunsese sa aiba emotii mai mari ca mine,asta dupa ce respinsese total ideea.

Ii admir fustele cu lungime perfecta si hainele de blana.
Are carnet de sofer inca din liceu si stie sa conduca tractoare. A facut armata. Si nu s-a sfiit sa-si schimbe meseria atunci cand a fost nevoie. E singura persoana pe care o cunosc si de care nu ma indoiesc ca ar fi extraordinara in orice domeniu. Si foarte actuala. Ma uimeste cat de repede comunica cu oamenii si ma uimeste cum inca mai crede cu incapatanare ca orice are o rezolvare. Si nu se opreste pana n-o gaseste.Imi amintesc ca mi-era lene sa ma trezesc sambata sa ma duc la meditatii la fizica intr-a 12-a si ea era deja la bucatarie,cu ochelarii pe nas,invata pentru master.

Multe dimineti au fost fericite,pentru ca ma trezeam si adulmecam mirosurile de mancaruri calde. Cine mi-a calcat pragul casei,stie cat si cum gateste. As vrea intr-o zi sa fac asa cum face ea dulciuri inventate,dulceturi de smochine,gutui si afine.

Cand ma gandesc la partile solide din viata mea,ma gandesc la ea. Cand ma gandesc la luat viata la tranta,ma gandesc la ea. S-a nascut cu doua luni inainte de termen,intr-un sat leit ca cel al lui Moromete. A muncit cu mainile si-a muncit cu mintea si si-a depasit cu mult conditia. E misto pentru ca navigheaza pe internet,intra pe facebook si-mi spune care poze ii plac,imi citeste blogul si-mi da din tigarile ei. O sa-i scriu candva o poveste,un "Love story" sau un "Notting Hill".

Am noroc cu mama asta a mea :)