Mda,baiatul asta care e regizorul si care a si fost premiat la Cannes anul asta pentru regie,stie,nene,sa construiasca momente de tensiune. Stie sa foloseasca tacerea si sa se axeze pe ochi. Stie sa foloseasca muzica in film. Si stie chiar sa se foloseasca si de lumina. As putea sa vorbesc despre poveste,de obicei, aia e cea care ma atrage prima. M-a enervat pe la inceput. Ce-s momentele alea dragalase intre Ryan si Carey Mulligan si el carand copilasul atat de uuu dragut uuu si vai,cat de afectuos,vai ce impresionata sunt. Chiar si romantica de mine a simtit ca sunt prea repede venite momentele alea,prea aglomerate si fara sare si piper. Dar,na,se revanseaza dupa aia,ca sa zic asa. Probabil ca avea nevoie de ele ca sa construiasca ceea ce urmeaza si,pana nu ma gandesc eu insami la o solutie scenaristica,nu-i dau in cap (prea mult).
Vine dupa aia cu niste momente pentru care vreau sa revad filmul asta: momentul din lift,in care el o saruta usor pe ea,ca apoi sa omoare prin strivirea cu pantoful un om. Omul care nu venise cu intentii prietenoase. E tehnica alaturarii extremelor,care nici nu-i noua si nici nu-mi dau seama cat de rafinata e,dar again,e important CUM folosesti,nu neaparat CE. Tipul o foloseste bine. Inca de la inceput,cand,dupa ce vezi cum driverul e un personaj care face chestii total ilegale,il vezi cum fuge de politie and stuff,apare imbracat in politist. Haha,jur ca am crezut ca e politist,mai ales ca stie frecventele pe care vorbesc politistii prin statie. Si apoi afli ca e doar un tip care dubleaza actorii in cascadoriile cu masinile si de-aia era imbracat in politist! Asta inseamna sa te joci. Mmmm,imi place alipirea de senzatii,de trairi,umane amandoua,dar atat de diferite. Dragoste si violenta. Ce iese dintre alaturarea lor le face si mai valoroase (vezi faza cu liftul). Inca mi-a ramas in cap cum e pusa pe ecran lupta finala dintre ultimul mafiot to be killed and the driver. Omu' asta e cam subtil,filmeaza umbrele lor. E cel mai usor sa le arati fetele pline de furie si sange si in incalcirea agresiva a corpurilor si e mai greu sa faci din cadre care,luate separat,sa nu exprime atata violenta si sfasiere de oameni cliseica,pe fata,dar sa aiba totusi efectul scontat. Apoi il ia pe driver,cu detalii,te duce pana la ochii lui si,pentru cateva secunde,te intrebi "e mort?" si abia astepti raspunsul. Ori ii tine deschisi pana la sfarsitul cadrului,ori clipeste. He got me there. Si iubesc secventa in care,seara,la pizzeria lui Nino e petrecere. Fete oxigenate cu țâțe bune,mafioti imbracati la costum (superb ales actorul care-l joaca pe Nino,pentru mine e un exponent care pare botoxat,a carui fata arata cel putin ciudat; nu stiu sa aleg cuvantul care sa exprime mai mult de atat,dar nu atat de exagerat ca "monstruos"; si e intr-un fel ironic construit,nu e genul de mafiot dur,know-it-all,care te sperie),sampanie. Apoi aceeasi tehnica,a alaturarii a doua extreme: muzica e atat de bine aleasa cat sa puna in valoare momentul in care driverul se uita,cu masca lui pe fata,prin usa de geam la cel care petrece atat de frumos in costum. Cel pe care se pregateste sa-l extermine.
Sa nu uit de geaca lui cu Scorpion (mmm,ce zodie! a lui Ryanel) si de chestia cu glontele si baietelul,apoi glontele,mafiotul si fetele dezbracate in aceeasi camera. Si de Christina Hendricks,pe care o ador.
Da,nu sunt fan violenta in MY real world,de-aia ma bucur de ea in filme. De la un baiat destept stiu un citat: "Violența este ultimul refugiu al incompetenței." - Isaac Asimov. Pledez pentru un alt stil de comunicare. Dar asta nu inseamna ca nu ma emotioneaza violenta,pe care o cred un soi de comunicare bruta,puternica. La fel ca dragostea. E strict legata de supravietuire,de viata,de instincte. E viata densa.
Hai la mai multe filme cu tipi buni,curse de masini si Christina Hendricks!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu