Calator

Oau. Nu stiam de ce m-a apucat cheful de scris si dau peste o chestie: "O carte mare te face sa vrei sa scrii". Am inceput sa citesc din nou Allende, de data asta "Casa spiritelor". Sunt abia la inceput,dar imi place. Au ceva sud-americanii in scrisul lor care ma prinde,ma fascineaza si ma face sa scriu si eu. Percep ei intr-un fel lumea asta,locurile,oamenii,intamplarile,mortile,iubirile,familia.

Imi amintesc ca am vrut dintotdeauna,nici nu stiu din ce motiv,sa apuc sa vad Brazilia. Poate cea mai interesanta chestie e toata treaba asta cu amintirile: imi amintesc emotia pe care am trait-o candva,pe care mi-a dat-o o carte,un film,o persoana,fara sa-mi revina in minte intamplarea sau situatia propriu-zisa. Nu-mi aduc aminte exact povestea din "Copiii capitanului Grant",dar stiu ca inca ma fascineaza calatoria lor prin Patagonia. Si mi-am dus toate fanteziile copilaresti si dorinta de aventura in capitolul din capul meu care se numeste "Patagonia".

Si asta ma duce cu gandul la un domn care mi-a facut o radiografie. Era vara si abia intrasem la Ase si Snspa. Si m-a intrebat de ce acolo. Si n-am stiut ce sa-i zic,pentru ca nici eu nu stiam ce caut acolo. I-am zis doar ca sunt tanara si ca o sa am multe oportunitati deschise de scolile astea. Mi-a zis ca el in locul meu,s-ar fi facut fotograf la National Geographic. Ca nu exista treaba mai frumoasa si care sa imbogateasca un om mai mult decat calatoria.

Si asta ma duce cu gandul la Londra si la India. Si la faptul ca mi-ar placea mult sa ma mut singura intr-o mansarda :)