Lumières d'été

Mi-as dori sa merg intr-un loc in care ma cunoaste doar un singur om. Cel mult.Sa fiu la o petrecere mare,cu oameni sofisticati si suficient de deschisi si cu ganduri neocupate de banalitati,incat sa n-aiba alte scopuri in afara de a simti briza,marea,oamenii din jur si stelele. Sa nu ma stie mai nimeni si sa nu stiu pe mai nimeni. Sa am chef sa glumesc si sa mi se raspunda la fel. Sa dansez conform ritmului meu,coordonata de ritmul lui. Sa fie vin alb demidulce bun  si pahare frumoase. Sa fie vara,o terasa mare cu o piscina si sa se vada marea. Si sa coboram apoi pe plaja,cu discutii pornind de la constelatii,siroind printre filosofia trairilor. Filosofia trecutului,viitorului. Prezentul sa nu-l vorbim. Vreau sa-l simtim,fara sa-l constientizam. Sa fie oameni destepti,care sa ma faca sa rad si sa ma provoace in conversatie,sa scot ce am mai interesant din mine. Sa fie suculent. Sa nu avem obiecte intre noi,doar melodii si priviri. Sa am o rochie de matase cu spatele gol. Si un inel mare din argint. Si parul sa-mi fie lung,in cosite mangaiate de o adiere numai de mare avuta. Sa respir educatia celor din jur si sa o apreciez cu naturalete. Sa-i vreau in viata mea. Sa mi se vada in zambet cheful de viata si in ochi iubirea pentru fiecare senzatie pe care o traiesc. Emotia necunoscutului si dorinta de a patrunde dincolo de noi,de ce-am trait,de familii,de fosti iubiti,de copii si de durerea fiecaruia. Sa fie un moment unic,in care sa realizezi ca ne intrepatrundem gandurile si ca ti-as putea aduce fix ceea ce ai visat intotdeauna,dar n-ai stiut sa spui ca vrei. Sa nu ne fi ponegrit vreodata oamenii la care tinem si sa nu ne fi gandit vreodata sa ne inecam neputinta in cunostinte comune. Sa fim puri.

Sa tresarim cand ne simtim parfumul.