Despre filmele bune

  Ce e tare la filmele bune e că întotdeauna îți expun cel puțin două opțiuni, niciodată nu îți dau senzația că e doar o variantă-n viață. Vrei să te căsătorești, foarte bine, nu vrei, la fel de bine; singurul lucru important e să fii conștient și mulțumit de decizia ta. Filmele bune nu judecă, nu expun teze. Gen dacă ești burlac convins, workaholic și în weekend petreci cu fotomodele și Grey Goose, un film bun în care ești personaj nu te va privi nici ca pe ceva supercool și nici nu te va blama, ci va scoate din tine o emoție, o senzație, niște gânduri umane. Filmele bune ies din sfera moralei, nu discută în termeni de "așa e bine" sau "așa e rău", ele se învârt în sfera estetică și, mai ales, a unghiurilor proaspete asupra vieții.

 Filmele bune nu te învață să cauți cu disperare fericirea, filmele bune te învață să te cauți întâi pe tine, să-ți pui probleme, să te iei la întrebări. Și cred că ar trebui să fiu mai concretă, că altfel nu scot altceva decât truisme, I know. Să te cauți întâi pe tine înseamnă să vezi dacă îți explorezi potențialul la maximum, să afli dacă tu ești cea mai importantă ființă din Univers pentru tine, dacă stima de sine e la cote ridicate, pentru că asta te face să atingi așa-numitele momente de succes (profesional sau personal). Să înveți care ți-e locul, și aici mă refer la educație. Crede-mă, întotdeauna va fi un om mai educat decât ești tu, dar asta nu trebuie să te frustreze, ci să îți dea energie, că mai ai de la cine învăța ceva. Așa cum discutam azi la școală, e cea mai mare greșeală să crezi că tu ai inventat roata, să petreci timp și energie, încercând să inventezi roata și fiind mulțumit tu de tine că ai reușit s-o inventezi, când au fost alții înaintea ta demult care-au inventat-o.

  Filmele bune m-au ajutat să-mi accept natura romantică și să-mi ascut istețimea, să scap de naivitatea copilărească. Aș râde de mine zicând că era o naivitate tâmpă; well, am învățat să lupt totodată să-mi păstrez candoarea. It's freakin gold.

 Filmele bune te fac să te iei mai puțin în serios, să te relaxezi, să îți rafinezi umorul, care it's freakin platinum. The shit in life e mult și tre să-i faci față, iar eu altă metodă mai bună ca umorul jur că nu știu!

 Filmele bune nu te impresionează arătându-ți victime perfecte și călăi perfecți. Pentru că ei nu există, pentru că victimele emoționale există, atât timp cât ele însele permit să fie. Călăul perfect pălește când realizezi că te poți detașa, ca victimă, când ai siguranța propriilor alegeri care nu te lasă să te simți pus la colț de un om cu minte-ngustă.

 Filmele bune pun în discuție complexitatea, în general. De-aia mi-aș fi dorit atât de mult ca soția tipului din One Day(2011) să nu fie extrema lui Anne Hathaway, pentru că e prea simplu când e așa și e prea simplist să vezi lucrurile așa.

 P.S.: Filmele bune schimbă ceva în tine. Dacă nu m-ai mai văzut de-un an sau chiar mai mult, când ne-ntâlnim, dac-o să-mi spui că m-am schimbat, să știi c-o s-o iau ca pe-un compliment.