miercuri, 13 octombrie 2010

Finaluri

Nici n-am terminat de citit toate "Povestirile Evei Luna" si deja m-am apucat sa recitesc unele dintre ele. Imi place mult cum scrie Allende,cred c-o sa m-apuc sa-i citesc si celelalte romane. Cel mai mult la toate povestirile astea,in afara de dragostea magica si erotismul incredibil in care textele sunt imbibate,imi plac finalurile. Una dintre problemele pe care le-am simtit la mine de cand a trebuit sa nascocesc povestioare (adica de la examenul de admitere;pana atunci scriam doar eseistica,si nici aia la modul serios), a fost lipsa conflictului. Era sa uit. Si finalurile. Era frustrant sa incerc sa imi imaginez povesti si sa nu pot sa pipai conflictul. La mine domnea o pace aproape plictisitoare. Pana,Slava Cerului,mi-am dat seama ca atunci cand personajul ajunge sa se contureze puternic,vor aparea si conflictele. Surde,mici,linistite,dar macar sunt conflicte. Apoi finalurile. Inca mi-e foarte greu sa ies din lumea  mea plina de basm si sa gasesc niste finaluri mai pline de semnificatie si mai putin fericite,in sensul hollywood-ian.  

In cartea asta am gasit finaluri triste (ieeeei) si frumoase si chiar neasteptate unele pentru mine. Asa as vrea si eu s-ajung sa scriu. Si-mi amintesc acum si de "Head on" al lui Fatih Akin,cu finalul extraordinar de frumos,dupa parerea mea. Cineva spunea ca,pentru ca o iubire sa fie de neuitat,trebuie sa fie neimplinita. In "Head on" asa e. Si fix ca sa contrazica faptul ca nu trebuie sa fie neaparat neimplinita,Allende scrie o povestire pe care mi-as fi dorit eu sa o scriu si chiar si sa o traiesc:"Viata interminabila". E plina de moarte si de dragoste,adica doua subiecte pentru care am o fascinatie apropiata de obsesie.

Mdea,merita clar si inceputul: "Exista tot felul de povesti.Unele se nasc pe masura ce sunt spuse,substanta lor este limbajul,iar inainte sa le puna cineva in cuvinte,abia daca sunt o presimtire emotionala,un capriciu al mintii,o imagine sau o amintire intangibila.Altele vin gata facute,ca un mar,si pot fi repetate la infinit,fara riscul de-a li se altera sensul.Cateva sunt preluate din realitate si prelucrate de inspiratie,in vreme ce altele apar intr-o strafulgerare a inspiratiei si devin realitate dupa ce sunt povestite.Exista insa si povesti trainice,care raman ascunse in umbrele mintii;ele sunt ca organismele vii,le cresc radacini si tentacule,se acopera cu excrescente si paraziti,transformandu-se,cu timpul,intr-un cosmar. Pentru a-i exorciza,demonilor memoriei trebuie sa le spui uneori cate o poveste. "
 
Iata si fraza care defineste relatia dintre personajele povestirii:
"Impartasisera fiecare zi de-a lungul celei mai mari perioade a vietii si,de la atata mers mana-n mana si de la atata dormit unul in bratele celuilalt,se puteau intalni in acelasi vis."

Ana (ce nume simplu si frumos;am si eu un personaj care se numeste asa),are o caracterizare care-mi place mult: "pentru ca era incapabila sa-si imagineze rautatea altora,era imuna la ea".

Siiii,spre sfarsit: "hotarasera sa moara impreuna,preferand sa calatoreasca tinandu-se de mana si in aceasta etapa,asa cum facusera mereu,pentru ca atunci cand spiritul se va desprinde de trup sa nu riste sa se rataceasca pe coclaurile vastului univers."


Gata.Ma intorc la analiza pentru "Morgen".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu