luni, 4 octombrie 2010

Vanzatoarea de cuvinte

As fi vrut sa scriu asta:

"Iti desprindeai panglica de la brau,iti scoteai sandalele,iti aruncai intr-un colt fusta larga,parca de bumbac,si iti desfaceai nodul care-ti tinea parul intr-o coada.Ti se facea pielea ca de gaina si radeai. Eram atat de aproape unul de altul incat nu ne puteam vedea,prinsi de iuteala ritualului,invaluiti in caldura si in mirosul pe care le produceam impreuna. Imi deschideai cale peste tot,mainile mele pe mijlocul tau arcuit,ale tale nerabdatoare. Urcai peste mine,alunecai,ma cutreierai,ma tintuiai cu picioarele tale invincibile,imi spuneai de vreo mie de ori vino,lipindu-ti buzele de ale mele.In momentul final aveam o clipa de singuratate totala,pierdut fiecare in abisul lui fierbinte,apoi ne adunam de dincolo de foc si ne descopeream imbratisati printre perne,sub tifonul alb care ne proteja de tantari.Iti dadeam parul la o parte,ca sa ma pot uita in ochii tai. Uneori,in linistea noptii care abia incepea,te ghemuiai langa mine,cu genunchii la barbie si cu salul de matase pe umar. Erai calma,si asa te vad si acum.

Tu gandesti in cuvinte,pentru tine limbajul este un fir nesfarsit pe care-l depeni,de parca viata ar fi creata in timp ce povestesti. Eu gandesc prin imagini inghetate intr-o fotografie. Nu una imprimata pe-o placa,ci una trasata de-o penita fina,o amintire meticuloasa si perfecta,cu volume delicate si culori calde,renascentiste,ca o intentie captata pe hartie granulata sau pe panza.

(...)

-Spune-mi o poveste,zic eu.
-Ce fel de poveste?
-Una pe care n-ai mai spus-o nimanui."

Asta e inceputul din "Povestirile Evei Luna" de Isabel Allende. Eva Luna mi se pare una dintre cele mai frumoase vanzatoare de cuvinte si inca n-am terminat de citit romanul. Probabil ma voi indragosti de ea pana la sfarsit si-o sa vreau sa vind si eu cuvinte atunci cand voi fi mare. E ciudat cand anumite carti ajung in  mana mea atunci cand trebuie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu