Poate cel mai frumos film de Crăciun ever

  Tot ce pot să spun e că aș fi împlinită dacă aș reuși să scriu vreodată o asemenea poveste. Cu toate că suntem miliarde de oameni pe planeta asta și deseori trăim, în mare, aceleași lucruri, simțim aceleași sentimente (până la urmă, numărul sentimentelor e unul limitat, nu-i așa?), acest film demonstrează că cel mai important, atunci când spui o poveste, e CUM o spui. E un mare exercițiu și un mare model pentru mine, de la care pot învăța cum să spun o poveste pe care oamenii au mai auzit-o de un miliard de ori, dar are puterea de a emoționa adânc.

  Îmi place atât de mult ideea cu îngerii - mi se pare genial transpusă (a se citi plină de umor și atât de bine ancorată în realitate). Îmi place atât de mult că acest personaj are visele lui, și am putea spune că e un ratat, pentru că nu a luptat să și le împlinească - totuși, viața lui e un mare succes, pentru că, fără să realizeze, a atins câte puțin, dar decisiv în bine, viețile celor din jur. E cumva o lupta împotriva unui anume tip de clișeu - unii oameni cred că nu ești împlinit dacă nu cutreieri lumea-ntreagă, e aproape un trend asta printre cei din generația mea. Poveștile mari se pot întâmpla și-n locuri mici și mi-ar plăcea să am șansa de a scrie o poveste așa.

  Remember one thing: "Each man's life touches so many other lives". Nu toți avem norocul de a realiza cât de microscopic atingem uneori oamenii din jur (deși uneori ne mai vin surprize neașteptate și ni se mărturisește așa ceva decătre cineva), dar poate că e un exercițiu de imaginație intim să ne imaginăm sau măcar să ne întrebăm dacă am reușit vreodată așa ceva (repet, la nivel microscopic).

 Când eram mai copilă, nu știam înțelesul unui citat care acum îmi place mult: "Treat people as if they were what they ought to be and you will help them become what they are capable of becoming. "  Știu, sunt niște chestii care ar putea suna foarte cheesy spuse explicit și ca niște îndemnuri, parabole sau mai știu eu ce. Dar astea se ascund în fiecare dintre noi și devin emoționante și profund umane tocmai atunci când povestea este un puzzle bine asamblat, nu o poveste-structură-seacă-legată-cu-ață-albă. Așa îmi doresc să ajung să scriu.