vineri, 30 noiembrie 2012

Tokyo Story

   Familia este un subiect care mă interesează, iar acest film l-a tratat astfel încât să mă emoționeze. Sunt multe aspecte despre care trebuie să-mi dau seama dacă îmi plac sau nu (la nivel de construcție de personaje și de pus problema - și mă gândesc aici că a construit-o prea candid și prea pozitiv pe noră și poate prea rece pe fiică), dar am simțit că e o poveste destul de sinceră și de actuală. Mi-am simțit bunicii care au venit la București după foarte mulți ani în care nu-și părăsiseră casa de la țară (decât eventual separat și doar pentru probleme medicale urgente), i-am simțit căutându-și locul și simțind că ne incomodează. Am simțit agitația copiilor, deveniți deja maturi, care nu au răgazul necesar de a se bucura de banalitatea unei interacțiuni cu părinții în vârstă. Vorbim cu părinții, dar ce ne spunem, de fapt? Da, sunt bine sănătoasă, lucrez mult, am casa mea, am copiii mei, am ritmul meu. Ne cunoaștem, de fapt? Ne cunoaștem de când eram mică, dar știi cum am evoluat și cum a evoluat viața și cum arata cotidianul vieții mele? Grija că trebuie să le gătesc ceva gustos celor mici, grija că trebuie să fiu și femeie pentru soțul meu, grija că trebuie să cumpăr detergent, grija că mi-e somn, sunt obosită. Nu știu, banalități. Pe care i le-aș spune vecinei sau prietenei mele cele mai bune sau chiar propriului meu eu.

   S-a cristalizat în mine nostalgia pe care o resimt uneori după ce mă plimb mult cu mama și vorbim (cu cât cresc, cu atât vorbim mai mult) sau după ce glumesc absurd cu tata, fac ceai și râde la glumele mele, după care trântește o poantă și mai bună drept răspuns (tot cu timpul am crescut - și de data asta mai mult la interior, fac glume cu un om sensibil, dar închistat și funcționează, reacționează).

  Nu știu cât o să mai am timp până intru în tăvălugul carieră-copii-casă. Îmi doresc și carieră, și copii, și casă, și dragoste. cumva cu ele am crescut, cu mama luptându-se să se împartă în 100. Mă minunez de ea din ce în ce mai mult și mă face s-o iau drept model.


  În orice caz, filmul ăsta e al unui cineast care are foarte multe lucruri interesante gata să fie descoperite încă la el. Cu toată că povestea se află într-o cultură aparent depărtată de a mea, nedescoperită încă de mine, m-a atins foarte mult:




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu